Angelica Flutur, jumătate înger jumătate fluture

Într-o lume din ce în ce mai agresivă, mai urâtă și mai greu de suportat, încă mai există portițe de evadare spre lumină. Angelica Flutur e ca și numele ei: jumătate fluture, jumătate înger. Cântă muzică populară românească de când se știe și-i place nespus ceea ce face. Este foarte apreciată și are mulți fani. Dar mai bine s-o lăsăm pe ea să ne povestească:

„Recunosc că tatăl meu nu a avut încredere în talentul meu când eram copchilă, cântam mereu peste tot, când eram prin ogradă sau când mă trimiteau ai mei după vaci sau când urcam muntele de la școala, era o plăcere reală ca și astăzi de altfel. Tatăl meu își dorea să devin cadru militar, dar Dumnezeu i-a îndeplinit în alt mod dorința: i-a dat un ginere, care este cadru militar! Adică soțul meu.”

Angelica a început din anul 2005 să participe la concursuri de talie națională și să fie invitată la anumite spectacole. Așa a cunoscut-o pe cea care i-a marcat copilăria și care mai apoi avea să-i dea multe povețe legate de cântecul popular. Este vorba de doamna Sofia Vicoveanca. „S-a întamplat la Casa de Cultură din Suceava, după un spectacol. M-am dus foarte emoționată la dumneaei, să mă prezint. Eram așa de emoționată! Doamna Sofia mi-a spus în grabă numărul ei de telefon și m-a rugat s-o contactez pentru a discuta mai multe. Era foarte grăbită atunci, iar eu am fost nevoită să rețin pe de rost numărul ei de telefon, nu avem nici pix nici hârtie. L-am repetat în gând până am ajuns să-l notez undeva. Era fericită! Doamna Sofia Vicoveanca mi-a marcat copilăria, o vedeam des la Tezaur Folcloric, pe TVR 1, și-mi plăcea enorm. Îmi doream să ajung ca ea. Nu voi uita niciodată vorbele regretatei Marioara Murărescu, care spunea mereu că noi, tinerii artiști, nu trebuie să fim continuatorii stilului vreunui artist, înaintaș de-al nostru, ci să fim doar continuatorii tradițiilor și obiceiurilor din zonele de baștină, să avem un stil aparte, diferit de cel care l-au avut sau îl au marii artiști. Fiecare cântăreț de muzică populară are un stil, cel al doamnei Sofia Vicoveanca este cu totul aparte. M-a influențat cu totul. Atitudinea ei față de public, când este sau nu pe scenă, portul popular, chiar și veșmintele ei de stradă, sunt detalii de care țin foarte mult cont în ceea ce mă privește.”

„Doamna Sofia Vicoveanca este o legendă, o știe o lume întreagă. Sunt cea mai fericită că am avut privilegiul de a o cunoaște și de a învăța de la ea foarte multe lucruri. Cu siguranță sunt mulți colegi din generația mea, care au cunoscut-o, și sunt la fel de mândri. După cum spuneam mai devreme, fiecare trebuie să aibă stilul său, de aceea cred că mereu se nasc cântece noi care ajung să fie foarte cunoscute. Din păcate, aceste cântece trag mai mult spre un stil comercial, fiindcă sunt cele mai bine vândute. Îmi pare rău că un tânăr artist autentic nu prea are șanse să se afirme, deoarece unele emisiuni de profil invită, de cele mai multe ori, formații și cântăreți de muzică comercială. Mă bucur că Televiziunea Naționala încă își păstrează atent seriozitatea în ceea ce privește muzica populară autentică. ”

Angelica Flutur spune că e fericită pentru că a primit multe daruri de la Dumnezeu: sănătate, voce frumoasă, niște părinți modești și buni, care au supravegheat-o atent și un colț de Rai în care mulți visează să trăiască măcar o săptămână. Este vorba despre satul Ciumârna, din județul Suceava, localitate în care s-a născut și pe care o poartă în suflet tot timpul. „Ciumârna e un sat de huțuli, oameni ai munților care demult nu țineau cont de nici o lege, doar de legile lui Dumnezeu. Huțulii sunt cei mai strașnici vânători și gospodari, sunt oameni frumoși cărora le plac veselia și jocul.

Viața agitată din Capitală nu-i priește Angelicăi, o obosește foarte mult. „Când am venit prima dată aici, eram optimistă gândindu-mă că mă voi acomoda repede cu nebunia, aglomerația, zgomotul și stresul urban. M-am lămurit în cel mai scurt timp că nu e așa. Pentru mine, venită din mijlocul liniștii, viața în București este chinuitoare. Totul e bine, dacă nu ies în oraș. După o zi de București am dureri de cap, iar dimineața mă trezesc obosită. Oamenii sunt falși și așteaptă la fiecare pas să le lași un ciubuc, cât de mic, de la magazin până și la Poștă. Într-o zi, am întâlnit o angajată țâfnoasă rău, totul mi-a lăsat un gust amar. Probabil cei care vor citi articolul și trăiesc în Capitală vor râde sau vor fi ironici. Dar Bucureștiul te schimbă grozav de mult, te face să lași orice manieră deoparte.”

Ce visează Angelica Flutur pentru viitor? Să se întoarcă în Bucovina ei, să mai înregistreze câteva materiale muzicale, surpriză, să-și continue viața artistică și să-și onoreze fiecare invitație la spectacole, așa cum a făcut-o și până acum. Să-i urăm succes!

Artizanescu.ro

Comments

comments