Chimenul, prietenul stomacului tău

În afară de flori, pomi fructiferi și legume, grădina bunicii din partea tatălui era plină de plante medicinale. Pe unele le cunoșteam de la ea, mi le descria în parte pe fiecare (Dănuță, uite, asta e păntru când te doare burta, asta e păntru nervi, păntru piele, păntru bătături…).

Cel mai des era chimenul, care pe mine mă enerva la culme cu mirosul și semințele lui. Nu-l sufeream. Menta era acceptabilă, parfumată, verde…Sunătoarea la fel. Ăsta nu. O buruiană ca oricare alta. Cum putea să mă ajute?

„Nu-i ca oricare alta, tu prostană!”, zicea mamaia. Îi plantă de leac, buna ne dădea când eram prunci. Ceaiu` din semințe e bun la stomac, ți-o dat mumă-ta când erai mică, te calmează, ia durerea și balonarea…Îi bun și la mâncare, pui în supă. Învață, și nu te râde la mine ca broasca la inundații!

Când nu mă vedea ea, trăgeam palme plantelor, iar semințele zburau aiurea, peste tot. Asta mă distra mai tare decât spargerea borcanelor de casa doamnei Cotelia sau joaca la cișmea, până nămoleam toată curtea.

Într-o zi, însă m-a lovit necazul. Nu știu ce-am mâncat, cum am făcut, probabil niște combinații de-ale mele gen mere cu apă, porum fiert, înghețată cu dulceață de pepene roșu și nuci, amestecate toate și reci ca gheața. Abdomenul mi s-a umflat ca un cimpoi, stătea să crape.

„Au, auuuuu, burta meaaa!”, bâzâiam și alergam prin curte, agitată, când la W.C. când în pat. M-au apucat niște dureri feroce, mă zvârcoleam. Mama era la serviciu, tata la fel. Cine să mă mângâie?

Mamaia s-a dus în grădină, a rupt niște mentă verde, a luat și semințe de chimen și a pus de-un ceai. „Nuuu, nu vreau chimen! E o porcărie, nu-mi place!!” urlam ca zăluda.

„Nu-ți place? Atunci înseamnă că poți să rabzi mai departe!”, a zis.

Nu puteam! Așa că, m-am apropiat de cană. Am băut tot, fără zahăr.

Bunica nu m-a mângâiat. Nici nu m-a atins, n-o făcea niciodată, avea ea o teorie, cică pe copii să nu-i țuci decât când dorm. Ete scârț!

Dar durerea, balonarea și incredibila diaree mi-au trecut la scurt timp, să zic, o oră? Cam așa…Lacrimile mi s-au uscat, burtica s-a liniștit. „Babă acră și urâtă, știu că nu mă iubești! Lasă că te spun eu lu` mama!, i-am zis eu în gând și m-am tolănit pe o băncuță de sub salcâm.

M-a furat somnul. Nu știu cât am stat așa, dar am visat că mamaia a venit la mine încet, s-a aplecat deasupra mea, mi-a pus mâna pe burtă, apoi pe frunte și…m-a pupat ușor pe obraz. Salcâmul ofta și el deasupra noastră, iar seara se simțea de la o poștă, venind…

Să recapitulăm: de la chimen se folosesc semințele, iar principalele ingrediente active sunt uleiurile volatile, cel mai important fiind carvonul. Acesta acționează asupra tractului gastrointestinal, stimulează producerea sucului gastric și relaxează intestinele. Oprește proliferarea bacteriilor nocive. Ceaiul de chimen băut înainte de masă ajută la digestie, împiedică balonarea și flatulența.

Asezonarea mâncărurilor grase cu chimen stimulează producerea fluidelor digestive, făcând alimentele mai ușor de digerat. Aplicarea săculeților cu chimen (încălzit) s-a dovedit eficientă în tratarea colicilor la bebeluși. Totodată, chimenul stimulează lactația și este recomandat femeilor care alăptează. Dacă aveți probleme cu mirosul urât al gurii, mestecați semințe de chimen.

Atenție mare! Nu culegeți semințele, dacă nu sunteți siguri că le cunoașteți! Pot fi confundate cu semințele altor plante care sunt toxice. Așa că, mai bine cumpărați-l de la farmacie sau de la supermarket.

Dana Fodor Mateescu

Comments

comments