De ce l-am visat pe Sfântul Fanurie?

Nu știu exact unde și dacă am auzit vreodată acest nume de sfânt. Dar, într-o noapte, l-am visat. Am visat numele lui: FA-NU-RI-E și că îmi zicea ceva, dar nu auzeam ce anume. 

Ce să fie asta? Știam de Pafnutie, Mercurie, Ghelasie, Eraclie, Nectarie, dar de Fanurie nimic. A doua zi, obsedată de treaba asta, m-am pus pe căutat. Am găsit pe net povestea lui, care mi se pare extrem de interesantă, și v-o spun și vouă.

Sfântul Fanurie s-a născut în Rodos din părinți păgâni și bogați. El era cel mai mare dintre cei 13 frați. După moartea tatălui lor, familia a sărăcit, iar mama Sfântului a început să lipsească noaptea de acasă. De ce? Ce făcea ea? Cânta într-o cârciumă, lucru de neconceput pe vremea aceea. Cu banii primiți se chinuia să-și crească cei 13 copii și să plătească datoriile. Însă Fanurie a urmărit-o și, când a văzut ce face mama lui, s-a supărat așa de tare încât și-a luat lumea în cap, părăsind cetatea și fugind în locuri pustii. Când și-a dat seamă că băiatul ei a văzut-o în cârciumă, biata femeie și-a dat duhul pe loc, de supărare.

După ce a plecat, Fanurie a întâlnit un pustnic care l-a adus la cunoașterea Evangheliei și l-a botezat, apoi l-a învățat să viețuiască potrivit poruncilor lui Hristos. Lui Fanurie i-a plăcut acest drum, a fost ascultător și, la scurt timp, primind chemarea de la Dumnezeu, a început să-L propovăduiască pe Hristos în cetățile păgâne din apropiere (sursa basilica.ro) . Însă a fost prins de cei care se închinau idolilor și chinuit în cele mai groaznice moduri.

Există o icoană veche descoperită într-o biserică din Rodos unde este înfățișată mucenicia lui Fanurie, în 12 scene. Mai întâi a fost bătut cu pietre, apoi cu toiege, sfâșiat cu gheare de fier, întemnițat, adus din nou la judecată, umilit, tras pe roată, aruncat într-o groapă cu lei flămânzi, strivit cu o piatră grea, ars cu niște cărbuni aprinși și, în cele din urmă, aruncat în foc și ucis.

Viața Sfântului a fost uitată până când s-a descoperit icoana sa în veacul al XIV-lea, în ruinele unei vechi biserici din insula Rodos. Credincioșii au dus icoana la arhiepiscopul Nil (1355-1369), iar acesta a descifrat inscripția de pe ea, care arăta că cel din imagine este Sfântul Mucenic Fanurie, despre care nu se știa nimic până atunci. Pe icoana era pictat un tânăr ostaș care purta în mâna dreaptă o cruce și o lumânare aprinsă, iar de o parte și de alta erau 12 reprezentări ale chinurilor îndurate de acesta.

De atunci, Sfântul Fanurie a fost considerat ocrotitorul insulei Rodos. Se spune că, prin anul 1500, niște păstorii au descoperit, pe un munte din apropiere, o peșteră în care era mormântul Sfântului. Legenda vorbește despre niște ciobani care își pășteau oile în văile unor munți foarte înalți, plini de prăpăstii, și care au văzut în vârful celei mai înalte stânci o lumină care nu se stingea niciodată. Într-o zi, unul dintre păstori, mai curajos și mai curios din fire, s-a urcat până sus, ajutându-se de niște frâghii groase. Credea că va da peste vreo comoară și că se va îmbogăți. Dar a descoperit o peșteră în care erau niște oase frumos mirositoare, (sfintele moaște), și făclia strălucitoare pe care o văzuseră ei de-a lungul vremii. Pe oasele acelea era o piele de bou uscată, pe care era scrisă, cu litere de-o șchioapă, toată viața Sfântului Mare Mucenic Fanurie.

În popor, există obiceiul de a se împărți turtițe săracilor, de ziua Sfântului Fanurie, cel care făcea milostenie pentru iertarea sufletului mamei sale.

În limba greacă, numele Sfântului înseamnă „cel ce arată”. De aceea, este considerat aflatorul lucrurilor pierdute și arătătorul căii de urmat în vreme de îndoială.

Biserica îl prăznuiește în fiecare an, pe 27 august, ca pe un Sfânt Mucenic făcător de minuni.

Și, cu siguranță, nu l-am visat degeaba. A vrut să-mi spună ori să-mi arate ceva. Încă nu știu ce…

Dana Fodor Mateescu

Comments

comments