De veghe-n lanul cu păpuși

Era noapte. Liniște totală. Luna avea hepatită și se ascundea după norii pufoși. Căscam gospodărește până-mi trosneau fălcile. Puneam și mâna, firește!, că așa e civilizat.

Deodată, în camera de jos, unde ținem obiectele de artizanat pentru magazin s-a auzit un zgomot ciudat. Apoi încă unul. Și troonc!

-Ce-o fi?, sare Răzvan.

-Nu știu, zic.

-O fi motanul?

-Nu cred, e în garaj.

-Du-te să vezi ce s-a-ntâmplat, dă ordin șeful.

-Da` tu ce-ai de nu te duci?

-Mă doare piciorul!

-…Și te strânge-un ciorap, nu?

Cobor. Deschid ușa la Artizanescu, aprind lumina. Și ce-mi văd ochii? Păpușile, fete și feciori, pe care abia-i adusesem la noi, se certau ca la balamuc, când se termină pastilele. Mai aveau nițel și se-ncăierau serios.

-Hooo! Ce-aveți? Ați înnebunit?, am strigat la ei supărată.

Și-au început reclamațiile. A început un oltean de pe la Craiova, mai tupeist, așa:

-Dano, Dano, Costel o pupă pă Vasilica, a` blondă, care râde ca proasta, acu` o trag de păr!

-Ce? Nu-i adevărat! El se dădu la mine. Mă trezii că mă mușcă de gât!

Nu-mi venea să cred! Păpușile ieșiseră singure din cutii și se…desperecheaseră. Fiecare s-a cuplat cu cine-a vrut.  Didina din Prahova era cu flăcăul din Sibiu. Se hârjoneau, de numa-numa. Ăla o părăsise pe a lui, pe sibiancă, iar aia plângea în hohote și ar fi vrut să sară pe Gheorghe de la Cluj, drept răzbunare. O dobrogeancă s-a lipit de un moldovean cu gura mare, scandalagiu și posesiv, iar o fată de la Hunedoara îl mângâia pe-un frumușel de la Brașov. Ăla părea chiar beat, după privire.

Cu toții se pupau cu foc, și râdeau de le pârâiau țoalele. Cei care rămăseseră singuri și desperecheați zbierau, plângeau, cereau RĂZBUNARE!

-Blondooo, vino-ndărăt, tu cu mine erai!, țipa olteanul trădat.

-Nu vin!

-Dacă te prind cu mine-n cutie, îți rup basmaua! Și rochia!

O prahoveancă veselă îl ținea de mână pe unul din Sighișoara și chiuia ca la nuntă, făcând-i în ciudă uneia din Țara Oașului, care plângea în hohote.

Mi s-a făcut milă de păpușile părăsite. I-am luat pe fiecare-n parte, i-am mângâiat, i-am aranjat, le-am cântat și i-am potrivit cu cine am considerat eu, fără să-i mai întreb.

Și bine am făcut! În cinci minute s-au liniștit. După zece, deja se pupau. Așa i-am lăsat și eu, că mi-era somn și trecuse deja de miezul nopții.

Șșșș! Să nu faceți gălăgie când veniți p-aici! Dacă se trezesc păpușile nebune, iar încep să facă scandal…

Dana Fodor Mateescu

Comments

comments