Preotul care reînvie localități dispărute de pe hartă

Pe oricine întrebi în Buzău de părintele Mihail Milea te îndrumă spre marea catedrală aflată chiar în centrul oraşului. După cît se vede, oamenii îl iubesc nespus, semn că preotul a intrat definitiv în sufletele lor, prin fapte. Despre părintele prof. dr. Milea ştiu pînă şi copiii de grădiniţă. El este un nonconformist care vrea să-şi ajute semenii, uitînd de sine. E în stare să muncească de dimineaţa pînă noaptea, fără să mănînce sau să mai doarmă. E cel care a adus în curtea azilului de tineri şi bătrîni avioane casate de la Bobocu ca să-i înveselească pe asistaţi, a repopulat cu orfani o comună părăsită, are grijă de bătrînii abandonaţi sau de femeile agresate şi alungate de soţi. El a înfiinţat “Savaliada”, o Fundaţie pentru copiii orfani. Numele vine de la Sf. Sava, patronul spiritual al Buzăului şi al Catedralei Municipale aflată în centrul oraşului, pe Drumul European E 85. 

Localitatea care trebuia să moară

Pe vremuri, comuna Cîmpeni din judeţul Buzău, era plină de viaţă, sănătoasă, frumoasă, ca o fată mare, tocmai bună de măritat, cu oameni tineri şi gospodari care îşi vedeau de treburile lor. Localitatea avea de toate: primărie, biserică, poştă, magazin, şcoală, dispensar. Însă fericirea şi bunăstarea aveau să dispară la sfîrşitul anilor ’80, cînd lui Ceauşescu i-a venit idéea “strălucită” să şteargă Cîmpenii de pe harta ţării, pentru a transforma locul în regiune agricolă. N-a mai apucat, pentru că a venit revoluţia din 1989. După eveniment însă, în România a început nebunia şomajului, a disponibilizărilor şi mulţi s-au trezit fără locuri de muncă. Atunci a început comuna Cîmpeni să moară cu adevărat, puțin câte puțin, exact ca un om lovit de cancer. Sufletul ei a agonizat cîțiva ani, apoi s-a stins. Tinerii şi-au părăsit gospodăriile, părinţii şi bunicii, pentru a pleca în străinătate, la muncă. S-au transformat în căpşunari, zidari, faianţari şi îngrijitori de bătrîni paralizaţi care vorbesc limba italiană. Preotului Milea din Buzău i-au lăcrimat ochii atunci cînd a văzut că din Cîmpeni fugiseră pînă şi cîinii. Uliţele erau goale, casele vechi, singure, căzuseră în genunchi. Unele arseseră din temelii. Rămăseseră în urma lor doi pumni de cenuşă neagră. Era pustiu, de se auzea și inima-n vrabia din copac. Părintele mai găsise doi bătrîni, ameţiţi de foame şi plînşi. Stăteau atîrnați de porţi, aşteptînd să vină cineva. CEVA. N-a putut să stea cu mîinile în sîn şi, ca un om care-şi iubeşte aproapele, s-a hotărît să “resusciteze” localitatea.

Dacă n-aveți bunici, alegeți-vă de aici!

I-a făcut respirație gură la gură și suflet la suflet. I-a dăruit aerul lui de om bun și spiritul moștenit de la bătrâni. A mers pe la autorităţi, a scris cereri peste cereri, a intrat în audienţe, a convins. Și-a reușit. Inima comunei a început să bată. Avea puls! Într-o clădire abandonată a făcut şcoala, în alta un cămin pentru băieţi. N-a fost uşor. În fosta primărie a pregătit căminul de bătrîni şi gospodăria aferentă. Aici, a strîns mai multe persoane în vîrstă şi singure, din comunele apropiate. Oamenii sînt îngrijiţi de orfanii care fac parte din “Fundaţia pentru copii Sf. Sava de la Buzău”, înfiinţată tot de prof. Milea. Robotesc ziua întreagă prin ogradă, pregătesc de mîncare, au grijă de animale şi de bătrînii abandonaţi, pe care-i consideră bunicii lor. Şi minunile au continuat. La cîţiva metri de cămin, preotul a instalat cîţiva stupi de albine, a adus găini, căţei, scroafe cu purceluşi, cai, vaci, oi şi, alături, a înfiinţat o mini-grădină zoologică unde zburdă iepuri şi căprioare. „Încerc să le dau o şansă tuturor, spune părintele Milea. Copiii abandonaţi la mine, au între 3 şi 20 de ani. Trebuie învăţaţi să trăiască, să muncească, să stea departe de infracţionalitate. Pentru că mulţi dintre ei nu ştiu ce înseamnă mamă, tată sau bunic le-am propus să-şi aleagă unul, de la centrul de bătrîni din Cîmpeni. Sînt fericiţi. Se înţeleg de minune. Apoi, am mai vrut să le fac o bucurie şi le-am adus un avion, dar nu de jucărie, ci adevărat. L-am primit cadou de la Baza Aeriană Bobocu. Aparatul trebuia să fie casat. Ce s-au mai minunat bătrînii! Cei mici şi tinerii s-au jucat ore în şir, vă imaginaţi ce teribil a fost pentru ei?”

Renaşterea comunei Câmpeni

Cu timpul, neobositul preot a înfiinţat şi o şcoală de zootehnie şi legumicultură pentru tinerii aflaţi în dificultate, fără posibilităţi materiale, orfani sau provenind din familii sărace, cu un singur părinte. Iniţiativa a avut succes la Cîmpeni. „Şcoala de Arte şi meserii Sf. Sava” este singura din România care activează în cadrul Bisericii Ortodoxe Române, cu resurse proprii. Şcolarizarea, masa şi echipamentul şcolar sînt gratuite. Tinerii învaţă totul despre climă, agrotehnică, biologie, agricultură. Pe lîngă aceste specializări, elevii urmează şi cursuri de matematică, informatică, engleză şi religie. Diploma de absolvire este recunoscută, atît în ţară, cît şi în străinătate. Buzoienii au prins drag de agricultură şi animale, şi-au dat seama că şi aici, în România pot realiza ceva prin muncă şi n-au mai plecat în pribegie spre Spania sau Germania. „Orice copil poate fi integrat în societate. Eu am creat această şcoală pentru a atrage tinerii spre munca strămoşească a bunicilor, noştri care a început să dispară. După doi ani de pregătire şi practică, elevii primesc o diplomă recunoscută de Ministerul Învăţămîntului. Am cumpărat cîteva hectare de pămînt la Cîmpeni şi, la terminarea cursurilor, tinerii vor putea înfiinţa propriile ferme.” După ce părintele Milea şi orfanii lui au pus stăpînire pe Cîmpeni, localitatea a deschis ochii şi s-a trezit la viaţă. Ţăranii au revenit la casele lor. Şi odată au răsărit copiii, ca merele verzi pe ram. Uliţele s-au umplut şi văzduhul s-a speriat de ţipetele şi rîsetele lor. Cîmpenii se refac, încet, dar sigur, ca după o boală grea. Asemenea pasărei Phoenix, localitatea a reînviat din propria cenuşă şi continuă să se dezvolte, ajutată de orfanii părintelui Milea. (Dana și Răzvan Mateescu)

Comments

comments