Iubire de Dragobete

Era noapte. Liniște totală. Luna avea hepatită și se ascundea după norii pufoși. Căscam gospodărește până-mi trosneau fălcile. Puneam și mâna, firește!, că așa e civilizat.

Deodată, în camera de jos, unde ținem obiectele de artizanat pentru magazin s-a auzit un zgomot ciudat. Apoi încă unul. Și troonc!

-Ce-o fi?, sare Răzvan. 

-Nu știu, zic.

-O fi Berlioz?

-Nu cred, e în garaj.

-Du-te să vezi ce s-a-ntâmplat, dă ordin șeful.

-Da` tu ce-ai de nu te duci?

-Mă doare piciorul!

-…Și de strânge-un ciorap, nu?

Cobor. Reușesc să nu cad pe scări și nici să mă împiedic de-un excavator lăsat în mijlocul poienii, scuze, mijlocul drumului. Deschid ușa la Artizanescu, aprind lumina. Și ce-mi văd ochii? Dragobeții, fete și feciori, pe care abia-i adusesem la noi, se certau ca la balamuc când se termină pastilele. Mai aveau nițel și se-ncăierau serios.

-Hooo! Ce-aveți? Ați înnebunit?, am strigat la ei supărată.

Și-au început reclamațiile:

-Tanti Dana, Costică s-a sărutat cu Vasilica, aia blondă care râde ca proasta, auliu, netrebnico, acu` te trag de păr!

-Ce? Nu-i adevărat! El s-a dat la mine. M-am trezit că mă mușcă, uite colea, dă gât! Ce era să fac? Să refuz?

Nu-mi venea să cred! Perechile de Dragobeți ieșiseră singurele din pungulițele de ambalaj și se…desperecheaseră. Fiecare s-a cuplat cu cine-a vrut. Roșcata Didina era cu mustăciosul, blonda, cu ăla cu ochii verzi, obraznic, brunețica l-a luat pe unul cu ochii albaștri și gura mare, un scandalagiu, părea chiar beat. Se pupau cu foc, se hârjoneau și râdeau de le pârâiau țoalele. Cei care rămăseseră singuri zbierau, plângeau, cereau RĂZBUNARE!

-Blondooo, vino-ndărăt, tu cu mine erai!, țipa ex-ul trădat.

-Nu vin!

-Dacă te prind cu mine-n cutie, îți rup basmaua! Și rochia. Să rămâi goală, nerușinato! Te spun io lu` mumă-ta..

Roșcata îl ținea pe mustăcios de mână și chiuia ca la nuntă, făcând-i în ciudă Marghioalei, care plângea în hohote, cu lacrimi adevărate. Sărmana Marghiolița!

Și mi s-a făcut milă de Dragobeții părăsiți! I-am luat pe fiecare-n parte, i-am mângâiat, i-am aranjat, le-am cântat și i-am potrivit cu cine am considerat eu, fără să-i mai întreb. Și bine am făcut. În cinci minute s-au liniștit. După zece, deja se pupau. Așa i-am lăsat și eu, că mi-era somn și trecuse deja de miezul nopții.

Șșșș! Să nu faceți gălăgie când veniți p-aici! Dacă se trezesc Dragobeții, iar încep să se pipăie și să facă scandal.

Dana Fodor Mateescu

Comments

comments