Tradiții strămoșești în Săptămâna Curată

Creștinii ortodocși se află, anul acesta, în perioada 3 martie -19 aprilie, în postul Sfintelor Paști. Tradiția populară strămoșească spune că prima săptămână din Postul Mare se numește Săptămâna Curată. Oamenii de la țară, în special cei vârstnici, țin cu sfințenie câteva reguli, astfel încât, gospodăriile și animalele lor să fie ferite de rele. După Lăsatul Secului de brânză, în Săptămâna Curată, nu se țese. Cei care nu respectă această datină, pot avea parte de vizita inopinată a lui Toader, „care vine peste noapte și încurcă ițele”. Afectați ar putea să fie și caii sau vitele ale cărui stăpân nu ține sărbătoarea de Sân Toader. Animalele ar putea fi rănite sau atacate de fiare. Și oamenii pot fi pedepsiți să facă bube, iar leacul, împotriva acestei probleme cosmetice, este fasolea.

De Spolocanii, dinții se curăță cu băutură

Fiecare zi din Săptămâna Curată are o anumită semnificație. Lunea se numește „Spolocania”, lunea păstorilor, lunea ciorilor, lunea viermilor, hărmanul pentru viermi sau tărbacul câinilor. La țară, femeile trebuie să dea de pomană și să spele cu leșie lucrurile pline de grăsime și toate recipientele în care s-a mâncat „de dulce” până acum. Se mai spune că, de Spolocanii, femeile și bărbații trebuie să bea toată ziua la crâșmă, ca să-și spele dinții de resturile cărnoase. Noi am recomanda pasta-de-dinți, dar… fiecare face cum îi place. Spolocania e cea mai iubită de bețivi, pentru că au motive serioase să consume cât mai mult alcool.

În tradiția strămoșească, Spolocaniile sunt fete frumoase, care merg înaintea sfintei Marii și cer iertare pentru păcatele oamenilor, săvârșite în câșlegi (un interval de timp între două posturi în care creștinii pot mânca de dulce). Unii cred că Spolocaniile sunt, de fapt, niște babe ursuze, care-i împing pe credincioși să facă rele.

Crescătorii de oi sunt convinși că spolocaniile veghează somnul mieilor, ca să doarmă lin și fără vise urâte. Mamele, care au unul sau mai mulți fii ciobani, trebuie să se trezească dis-de-dimineață, să facă o turtă de grâu ori de porumb, pe care s-o coacă și s-o închine Sfintei Luni, pentru ca aceasta să-i apere copiii de fiarele pădurii. Femeile nu au voie să coasă și să lucreze nimic.

Porumbul fiert, dat de pomană în această zi, cică ar aduce mai multe păsări de păsări în gospodărie. În unele zone ale țării există obiceiul ca în Lunea Curată să se scoată afară masa la care oamenii au mâncat, seara, la Lăsatul Secului, cu toate firimiturile pe ea. Ciorile pot veni să strângă resturile și să se sature. În acest mod, ele ar putea să fie îmbunate și nu vor mai distruge recoltele. Femeile au voie să toarcă doar dacă primul fir îl torc pe dos, îl înnoadă și spun așa: „Nu înnod firul, ci gura ciorilor, ca să nu strice semănăturile.”

Sătenii mai cred că, în această zi, cucii se îmbracă în fuste și-și trag o glugă pe cap, iar în mână țin câte un clopot mare, cu care îi lovesc pe oameni, până-i trântesc la pământ. Este și ziua în care câinii „se dau în tărbac” pentru a fi mai răi și pentru a alunga lupii.

Mituirea ciorilor cu turte

A doua zi din Săptămâna Curată poartă denumirea de Marțea Trăsnetului. Este ziua în care tradiția strămoșească spune că „vin caii șchiopi care nu s-au putut ține după cei sănătoși”. Ziua trebuie respectată, nu se lucrează, ogoarele nu sunt săpate, pentru a nu fi bătute de piatră. Cei care nu ascultă tradiția, ar putea fi trăsniți de fulgere.

Omul care, de Marțea Trăsnetului, va mânca urzici fierte, va fi ferit de boli. Gospodinele trebuie să facă niște turte mici, pe care le duc la marginea gospodăriei și mituiesc ciorile cu ele.

Următoarea zi din Săptămâna Curată se numește Miercurea Strâmbă. Aceasta este o bătrână care-i strâmbă pe toți cei are lucrează de ziua ei. Este momentul favorabil zborului morților spre cer. În special fetele de la țară trebuie să țină această datină. Ele n-au voie să muncească, să spele, să facă leșie, să urzească pânza. Altfel, cică vor fi pocite.

A patra zi se numește Joia Tuturor Jivinelor sau Joia Iepelor. Și aici există anumite reguli. Cine va lucra, ar putea fi lovit de copitele cabalinelor. Oamenii care respectă Joia Iepelor vor avea, de la iepele din grajd, mânji sănătoși. Ziua se mai numește și a Furnicilor. Regula este ca, de dimineața și până seară, nimeni din casă să nu pomenească, de loc, cuvântul „furnică” ori vreun derivat al acestuia. Asta pentru că acestea să nu fie atrase în gospodărie, în casă sau în grădina de legume. Fix în această zi, țăranii care-și doresc recolte bogate, seamănă porumbul.

Calul care paște păr de fată mare…

Vinerea Ierbii ori Vinerea Omanului, este ziua în care se urzesc pânzele. Vitele din gospodărie vor linge numai sare descântată. Este vinerea în care, la țară, tinerii trebuie să culeagă iarba vântului. Aceasta se păstreză peste an, și, în caz de nevoie, gospodarii afumă cu ea împrejurimile. Grâul din coliva făcută în Vinerea de Sân-Toaderi este bun împotriva frigurilor.

Sâmbăta acestei săptămâni mai poartă și numele de Sân-Toader, Sâmbăta Cailor sau Sâmbăta Ursului. Oamenii trebuie să dea de pomană colivă și prescuri pentru morți. Este ziua în care Sân Toader îl ține pe drac de păr. Nu dansează nimeni, nu petrece, nu face șezători, deoarece pot veni caii lui Sân Toader, a căror lovitură este fatală.

Despre calul lui SânToader se știe că e fermecat, are un corn în frunte, nu bea și nu mănâncă nimic, timp de un an de zile, în afară de această zi, de sâmbătă. Dar nici acum nu paște iarbă obișnuită, ci păr de fată mare, care nu respectă tradiția și lucrează în această zi.

Caii lui Sân Toader, în mitologia românească, sunt feciori frumoși, care și-au părăsit iubitele. Au cozi și copite, sunt încinși cu lanțuri și strică holdele celor care au muncit în această zi. La țară, există obiceiul ca de Sân Toader gospodarii să tundă păr din capul animalelor și al copiilor și să-l așeze în sălciile lăsturoase, pentru ca și copiii și animalele să se înmulțească precum acele sălcii. Ceapa și orice iarbă sau rădăcină semănate în această, zi vor crește mari.

Este o zi favorabilă băieților care vor să se fie frați de cruce și a fetelor care vor să se facă surate. La români, frații de cruce sunt chiar mai importanți decât frații buni, iar copiii lor nu se vor căsători sub niciun chip.

Ultima zi din săptămână se numește Duminica Nucilor. Este ziua în care se crestează în lung scoarța nucilor despre care se zice că sunt „încuiați”. Fructele lor vor fi mai mari și mai ușor de spart.

Artizanescu.ro

Comments

comments