Vlad-Țepeș a avut urmași până în zilele noastre

Ştefan Brandes-Lăţea, cel care se considera urmaşul direct al lui Vlad-Ţepeş, a trăit în ultimii ani ai vieții la Sibiu. A fost producătorul şi iniţiatorul mai multor evenimente culturale inedite: „Festivalul de Artă Medievală” din Sighişoara, „Cetăţi Transilvane” – Sibiu şi „Cavalcade”- Făgăraş, a avut mulți prieteni care l-au apreciat și iubit. Ar mai fi făcut multe el, avea planuri mărețe și idei originale, dar destinul a hotărât altceva. Ștefan a închis ochii pentru totdeauna, în somn. Avea doar 54 de ani. 

Povestea vieţii lui pare ruptă din filmele americane. Ştefan s-a născut la 2 august 1955 la Sighișoara şi a copilărit în actuala casă a Drăculeştilor. În acea clădire se presupune că a văzut lumina zilei și Vlad-Țepeș voievodul Țării Românești, renumit pentru pedepsele exemplare aplicate adversarilor săi.

Conform documentelor familiei, Ştefan Brandes-Lăţea este ultimul descendent al domnitorului Vlad-Ţepeş. Fratelel lui Ștefan, Nancy Brandes, fost organist al grupului rock Roşu şi Negru este actualmente colonel în armata israeliană și trăiește în Israel. Cei doi se înrudesc cu Dracula pe linie maternă, fiind descendenţii direcţi ai Drăculeştilor de Sinteşti, care provin din căsătoria lui Vlad-Ţepeş cu sora lui Matei Corvin. După tată, Ştefan şi Nancy se trag dintr-o familie veche de boieri olteni: Lăţea.

***

La sfârșitul anilor 60, familia lui Ștefan a fost forţată să-şi părăsească locuinţa, care apoi a devenit azil de bătrâni, punct muzeistic, berărie şi restaurant. Acum este scoasă din circuitul turistic. Arhitectura e tipic transilvană, cu ziduri groase de un metru şi jumătate, cu pivniţe şi galerii, care nu ştii unde duc, şi un pod imens. „În perioada în care am locuit în casa noastră din Sighişoara, o construcţie trainică din secolul al XII-lea, am descoperit o frescă care îl înfăţişa pe Vlad Dracul. Aveam 11 ani când am găsit într-o nişă de aerisire o sabie, un medalion, pe care era înscris anul 1546 şi câteva documente foarte vechi. În locuinţa noastră exista şi un pian bătrân, mare cât un tanc, cu 150 de clape, din care mai sunau vreo 50. Avea corzile pătrate, cât degetul de groase. În 1967 a început renovarea și reconstrucția întregii localităţi, iar familia mea a fost mutată în casa unui croitor.”

***

Sabia găsită de Ştefan în copilărie are mai bine de un metru lungime şi o uşoară curbură. Pe lama ei scrie „Osman”, iar mânerul, de argint, e încrustat cu inscripţii nedescifrate încă. Medalionul, din argint aurit, are o superbă gravură care îl înfăţişează pe Iisus Hristos răstignit între cei doi tâlhari. Pe faţa gravată se pot desluşi câte cuvinte în limba germană: „Christy Creutz und blut ist alein gerecht und gut ud” (Răstignirea şi sângele lui Hristos sunt singurele adevăruri supreme”) şi anul 1546.

„Când port medalionul la gât, simt că o forţă necunoscută mă protejează, parcă nimic nu mi se poate întâmpla rău, e ceva care îmi conferă o siguranţă ciudată, mărturisea Ștefan. La fel se întâmplă şi cu sabia. Când sunt prin preajma ei, acasă, mă încarc cu energie”.

Stefan Brandes Latea. 2007.

***

Campania din noiembrie 1476 a lui Ştefan cel Mare în Ţara Românească împotriva lui Laiotă Basarab fusese un succes. Vlad Ţepeş era reînscăunat. Prima domnie a lui fusese între anii 1456-1462. Cea de-a doua a durat o lună, în decembrie 1476. Ajutat de turci, Laiotă Basarab revine în Ţara Românească şi ocupă tronul. Vlad este trădat şi ucis în pădurea Boldu-Creţeasca, în timpul unei vînători. Asasinii? Chiar boierii lui.

***

Pădurea Boldu-Creţeasca este o rămăşiţă a vestitului Codru al Vlăsiei. Înainte de 1989, Ceauşescu organiza aici vânători prezidenţiale, de fazani şi căprioare. În inima pădurii se află o apă cu un diametru de aproximativ 25 de metri, denumită de localnici Balta Vrăjitoarelor. După cutremurul din 1977 zeci de bascule cu moloz au fost descărcate aici. Oamenii urmăreau asanarea ei. Operaţiunea a fost în zadar. Totul era înghiţit inexplicabil de apa tulbure. Acolo se presupune că a fost omorât Vlad Ţepeş.

Se spune că zona are o încărcătură malefică şi în mai toate timpurile a fost bântuită de duhuri rele. Pe vremea când avorturile erau interzise, femeile însărcinate care vroiau să renunţe la copii, petreceau câteva zile prin aceste locuri, intrau în apă și stăteau ore în șir, cufundate până la brâu. Apoi avortau spontan. Nimeni nu credea că este posibil așa ceva și nimeni nu știa de ce se întâmplă asemenea fenomene bizare. Imediat se organizau echipe mixte de pădurari şi miliţieni care luau împrejurimile la cercetat, dar nu descopereau absolut nimic.

Festival Medieval organizat de Stefan Brandes Latea.

Tot în pădurea Boldu-Crețeasca au fost semnalate și fenomene de poltergeist. Câteodată se aud urlete sinistre sau cântece. Cele mai stranii sunt fulgerele globulare care plutesc la suprafaţa apei. Cel mai ciudat lucru s-a petrecut în 1996, când în toiul verii, pe 1 iulie, a început să ningă abundent pe o suprafaţă de 20 de metri pătraţi. Ştefan Brandes ne-a povestit că fenomenul a durat câteva minute, iar toţi cei prezenţi au rămas blocaţi. Cineva din echipa de cascadori a reuşit să filmeze câteva secunde evenimentul.

***

Ștefan iubea cu patimă caii, era un om liber și plin de viață, compunea muzică, avea multe proiecte și idei pe care abia aștepta să le pună în practică. Era iubit de multă lume, în special de tineret. Din păcate, a murit în primăvara anului 2009. A fost înmormântat la castelul din Luncani. Tocmai scrisese cartea „Țara lui Dracula” și filma un documentar despre uciderea lui Mihnea Vodă-cel-Rău. Abia încheiase filmările.

O coincidență bizară pe care noi am descoperit-o este aceea că vârsta la care a murit Ștefan Brandes (54 de ani) este suma cifrelor anului în care s-a născut strămoșul său, Vlad-Țepeș. (1431).

(1+4=5 și 3+1=4, adică 54.)

***

Ștefan a absolvit şcoala de muzică şi organişti a Bisericii Evanghelice din oraş şi Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, devenind membru al Uniunii Artiştilor Plastici la secţia Scenografie. El a fost unicul deţinător al mărcii industriale „Dracula” pentru toate cele 42 de clase şi servicii protejate de OSIM. A fost preşedintele Sindicatului Cascadorilor Profesionişti din România, sportiv de performanţă legitimat de Federaţia Ecvestră Română, a participat la realizarea a numeroase filme în calitate de scenograf, actor-cascador, pictor de costume şi regizor. A fost membru al Uniunii Autorilor Români de Film. Din 1990 Ştefan a pus bazele societăţii „Dracula” prin intermediul căreia desfăşura, în afara activităţilor economice, programe de pionierat pentru România cum ar fi, recuperarea pshihomotorie cu ajutorul calului, descoperirea de talente în unităţile de învăţământ, finanţarea şi organizarea primei şcoli de cascadorie ecvestră şi lupte de epocă.

Urmaşul lui Dracula a participat la realizarea a peste 60 de filme în calitate de scenograf, pictor de costume, scenarist sau cascador, printr care: „Horea”, „Evadarea”, „Masca de argint”, „Corona de foc”, „Mircea”, „Triunghiul morţii” sau „Aventuri la Dracula”. Tot el a organizat, în august 2001, la Sibiu, „Festivalul de Artă Medievală” pentru sărbătorirea a 400 de ani de când Mihai-Viteazu, împreună cu Baba Novac şi 7000 de oşteni au plecat spre Viena. Traseul a fost reconstituit simbolic de şapte călăreţi care au plecat din Sibiu, au trecut prin Sebeş, Alba şi s-au oprit apoi la Visegrad, localitatea unde, în jurul anilor 1460, Dracula a avut, timp de 12 ani, domiciliu forţat. Festivalul de artă medievală „Cetăţile Transilvane” a înglobat manifestări distincte pe parcursul celor trei zile de desfăşurare, cum ar fi: Miss, Mister Transilvania, Festivalul cascadorilor, bal nobiliar, mistere medievale, concurs de lampioane. 

***

Legendarul conte Dracula, cel mai cunoscut personaj românesc dincolo de graniţele ţării, încă fascinează pe mulți dintre noi.

„Vlad Țepeș a ajuns curând faimos din cauza metodelor sale brutale de pedepsire. Conform detractorilor sași din Transilvania, el ordona deseori ca osândiții să fie jupuiți de piele, fierți, decapitați, orbiți, strangulați, spânzurați, arși, fripți, ciopârțiți, bătuți în cuie, îngropați de vii etc. De asemenea, punea să li se taie victimelor nasul, urechile, organele genitale și limba. Însă supliciul favorit era trasul în țeapă, de la care provine porecla Țepeș, cel care trage în țeapă. Această formă de execuție a folosit-o în anii 1457, 1459 și 1460 contra negustorilor transilvăneni care nu respectaseră legile sale comerciale. Incursiunile pe care le făcea împotriva sașilor din Transilvania erau în același timp și acte de protecționism menite să promoveze activitățile comerciale din Țara Românească. În plus, în acea perioadă era ceva obișnuit ca pretendenții la tronul Țării Românești să găsească sprijin în Transilvania, unde așteptau momentul potrivit pentru a acționa.” (sursa Wikipedia)

Răzvan Mateescu

Comments

comments